Mai aproape de?

Cand eram mica,aveam un jurnal.Un jurnal roz cu cheita si lacat.Acum cateva zile am gasit cheita undeva sub salteaua patului impreuna cu jurnalul.L-am citit.L-as mai citi de zeci,sute de ori.In el tipa toate sentimentele mele,cand eram suparata,cand eram vesela ,nerabdatoare,toate toate.Cand am avut primul sarut,primul prieten ,primul secret.Inceputurile mele.Inceputul adolescentei mele sta acolo.
Incepand cu draguta varsta de 10 ani, cand am inceput sa scriu in jurnalul acela*,pana la 13 cand am incetat din cauza lipsei de timp,mi-am transpus gandurile pe hartia rozalie cu un pix albastru.Am acolo poze decupate,imagini,desene ,sentimente…
Povesteam cum a fost la ziua mea, cine a venit si ce am facut,am povestit cand m-am indragostit prima oara de cine si unde ,mai ales in ce circumstante ca doar sunt profesionista la astea.
Imagineaza-ti cum ma simt.Singura intr-o lume unde nimeni nu intelege ca e mai bine sa fi…putin diferit.De ce totusi? De ce nu mi-ai spus dinainte? Ai preferat sa ma lasi sa sufar si sa aflu mai tarziu.Ai preferat sa vezi cum incep sa te urasc din ce in ce mai mult.
Am suferit mult la copilaria mea,am iubit,am urat,am cazut,m-am lovit,m-am ridicat.In general viata mea a cuprins dragoste.Dar mereu exista acel X care se juca de-a Dumnezeu si facea totul sa dispara.Cine ar crede in continuare in sentimente cand asta se intampla? Cine ar mai ridica capul din perna plina de lacrimi dupa atatea?Eu.
Eu,care eram o fetita timida,o fetita ale carei sentimente au fost mereu usor de ranit,ca si acum.O fetita de inaltime medie,mica si bruneta mereu cu un zambet larg pe buze.
Am primit un caine,l-am iubit,s-a dus.Am primit altul,l-am iubit si pe acela,s-a dus si el.Din vina mea.A mea…
Pentru ca eram atat de ocupata sa vorbesc cu prietenele mele incat nu i-am acordat atentie acelui micut care nu vroia de la mine decat putina dragoste si imi oferea in schimb tot ce mi-am dorit vreodata.Atentie.Eram in parc cu Iasmina,cu sormea si cu Alexa,verisoara mea si ,normal,cei doi caini,Lady a Alexei si al meu Terry.Mi-am lasat cainele din lesa increzatoare ca va sta langa mine.Nu il cunoasteam indeajuns.Stateam pe iarba si radeam cu gura pan ala urechi si un pusti din scoala mea m-a intrebat “ hei,acela nu e cainele tau care fuge spre sosea?”
In momentul ala,inima mi s-a oprit si il vedeam fugind spre sosea,moment in care am sarit impreuna cu buna mea prietena si am luat-o la goanna dupa el.Iasmina striga din rasputeri “ Terry cutu cutu Terry stai!”
Iar eu eram inca socata ca alearga departe de mine,alergam in spate cu capul in nori.Cand dintr- o data un schelalait indurerat a taiat aerul,o masina l-a lovit.Un soc m-a lovit si un tipat “ NU!” a sfasiat parcul.Am sarit din doi pasi pe sosea si l-am luat in brate.Au urmat tipete si plans,pete de sange,sperante.L-am dus la Zoo Center unde ni s-a zis ca nu au timp de noi ca inched sau ceva de genul.La veterinary era inchis.Mi-a murit in brate.Nu am sa mi-o iert vreodata.Mi-am ucis cea mai draga fiinta.Sangele a stat pe soseaua aia saptamani si de cate ori o vedeam ma abtineam sa nu incep sa plang.Nu am apucat sa-mi iau ramas-bun.Acum sunt sigura ca e intr-un loc mai bun,dar inca am nevoie de o fiinta care sa ma iubeasca neconditionat.Imi lipseste enorm.De fiecare data cand imi amintesc,nu ma pot abtine sa nu plang.E ceva ce nu pot controla.Sa-l vad acolo neputincios,ucis de o masina,de un sofer idiot care nici macar nu s-a sinchisit sa incetineasca.Urasc masinile.Vreau o viata unde masinile sa nu poata lovi cainii.Sunt satula.Mi-a murit in brate!In brate!
Niciodata,niciun alt caine nu sa o inlocuiasca pe Tess,cea mai dulce fiinta care a trait vreodata pe pamantul asta,sau pe Terry cel mai simpatico caine dintotdeauna.Erau unici.Unici,fara nicio exagerare.Desi au trait atat de putin,au avut un rost pe Pamant si acela de a-mi arata ca in lumea asta unde toti vor raul celorlalti ,exista si finite care pot iubi neconditionat,finite care sunt alaturi de tine indifferent daca esti presedinte sau un simplu muncitor,indifferent de orice.Un simplu animal,un suflet.Animalele au sufletele mai curate decat orice suflet de om.Sunt pure si fac totul din instincte,nu fac ceva premeditat.Sunt mai inteligente decat si-ar putea imagina vreodata cineva.Stiu destule despre ei cat sa-mi dau seama ca as fi preferat oricand sa fiu un animal decat un om,oamenii sunt cele mai rele finite.Oamenii fac rau! Ei nu stiu sa pastreze natura cum trebuie.
Asa e,sunt sentimentala,sunt cea mai sentimentala persoana pe care o stiu.
Sunt singura persoana ale carei sentimente se pot rani asa de usor.Daca nu arat dezamagirea si sentimentele,nu inseamna ca nu le simt.De aceea omul este atat de complex.El este o creatura cu mai multe fete.Niciodata nu poti sti cand se preface,cand nu,cand vorbeste serios si cand nu.
De ce sunt atat de sentimentalista nu stiu.Dar nu m-as schimba cu nimic in lume.Am invatat cat inseamna viata.Am invatat asta in fiecare clipa.In fiecare!
Am parinti care ma iubesc,o sora razgaiata si prieteni pe care nu i-as schimba!
Imi e greu totusi.Am un defect.Un defect pe care il urasc.Atunci cand cineva mi se pare de treaba si sociabil,imediat ma atasez de acea persoana.Uneori ei nu sunt ceea ce par asa ca raman dezamagita si ranita in cele mai multe cazuri.
TU!
Tu,pe care te-am iubit atat de mult si pentru care as fi facut orice,de ce mi-ai facut asta? Cu ce am gresit ?
Atunci,totul se baza pe incredere,ceea ce tu nu ai avut niciodata.Preferai sa crezi ce iti convenea la orgoliul tau sa crezi.Nu acea fiinta care te iubea pentru ceea ce erai,nu pentru ca arati bine.Cineva care a stat cu tine sute de zile,milioane de secunde,in fiecare secunda iubindu-te si mai mult.Cu fiecare clip ate iubeam mai mult.Pentru ca eram mica si proasta.Si pentru ca m-am indragostit.De un acel baiat de care oricine s-ar fi indragostit.Sau nu.Cui ii pasa ce ziceau ceilalti?
Nu poti vorbi cu cineva indragostit,este un lucru demonstrat.
Dintr-o data totul s-a stins.Neincrederea poate distruge orice.Chiar si o asa zisa dragoste.
Pentru ce toate aceste eforturi? Pentru o pustoaica de clasa a7a care habar nu avea de nimic.Cand dintr-o data mi-a fost data vestea fatala.
Chiar ai preferat sa vezi cum sufar si ma sting in agonie? Ar fi durut mai putin daca mi-ai fi zis tu.As fi inteles.Sunt intelegatoare.Daca vreau.:)
Si motivul de oftica aici este ca mereu fata sufera.Fata se implica,fata iubeste,fata face tot posibilul.A fost un an pentru Dumnezeu!
Nu a insemnat nimic?
Nu a insemnat nimic intalnirea aia?Nu au insemnat nimic atatea zambete impreuna,nu au insemnat nimic momentele impreuna ,nu a insemnat nimic fiecare effort care l-am facut pentru a ne fi bine?
Nu a insemnat nimic faptul ca am iubit?
Nu,nu a insemnat.M-am convins ca lor nu le pasa.Lor le pasa ca fata sa aiba bustul de nu stiu ce marime,sa fie aschilambice si sa fie bune si pitipoance.
Nicidecum o fata simpla,vulnerabila la orice,abia intrata intr-o lume ciudata.Cand am spus ca la un moment dat un alt baiat mi-a atras atentia de curand,amicelor li s-a parut ceva ciudat.
A fost marcant,da,dar asta nu inseamna ca toata viata voi sta sa plang pentru o iubire pierduta la 14 ani.
“Adriana a revenit pe Pamant!” cica.
As mai avea atatea de spus! Nu cred ca jurnalul ala roz ar putea cuprinde atatea pagini cat as avea de scris.
M-am refugiat in site-uri si messenger.Nu ca as avea altceva de facut.
Doar o fata de paisprezece ani.
Dar viata merge inainte.
Sunt la fel de fericita……