vineri, 16 aprilie 2010

Was it all for nothing ?


Same old fears...
Mi-e dor,mi-e aşa de dor.Să te ştiu aici lângă mine când mă cert cu ele,să mă aprobi,să zici : aşa e , ai dreptate.
Să mă vrei , dar să ştii că-s aşa cum sunt.Să mă consolezi când ceilalţi mă necăjesc.Să mă aperi chiar dacă n-am dreptate.Să mă alinţi şi să ne certăm din motive stupide.Să-mi dai ceva de sărbatori şi eu să păstrez acel ceva şi să zâmbesc de câte ori îmbrăţişez lucrul respectiv.Să te ştiu că mă iubeşti aşa proastă şi neştiutoare cum sunt, să ţii la mine necondiţionat chiar dacă nu îţi pot oferi în schimb aceeaşi cantitate.Să ne întâlnim şi să mă inroşesc când te apropii de mine.Să simt cum îmi bate inima de 10 ori pe secundă de la o simplă atingere a buzelor.Să te simt chiar dacă eşti fie şi pe cealaltă bancă.Să râdem că ceilalţi ne invidiaza şi ar vrea să fie in locul fiecaruia dintre noi.Să ne iubim si toti să zică ' uite cât timp a trecut şi încă se iubesc' , să mă necăjeşti , iar eu să mă supăr ca o fetiţă răzgâiată pe tine si tu să râzi...să râzi de situaţie apoi să îţi ceri iertare,chiar dacă vina e a mea.Să ma rogi ceva şi eu să refuz şi totuşi să nu te superi,dar eu când te rog şi ma refuzi,mă supar !Să facă profesorii mişto de noi şi nouă să nu ne pese.Să facem mişto de prietenele mele si de prieteneii tăi şi să ne distrăm copios pe tema asta.Să fim doar noi.Să le fac capul mare prietenelor despre tine,să am mii şi mii de mesaje de la tine in telefon,să rad noaptea de nebună,să mă gândesc la tine cum zâmbeşti şi să zâmbesc şi eu.Tare mi-e dor.Oare ce s-a întâmplat defapt de totul s-a sfârşit atât de brusc? Şi parcă nimeni nu ştie...
Să nu învăţ şi să nu-mi ardă de învăţat doar ca să intru pe mess să vorbesc cu tine să mă faci să râd.Să plâng degeaba din cauza certurilor cu prietenele şi să-mi zici că-s nişte proaste şi că nu mă merită.Şi că mă iubeşti şi nimic nu mai contează.

Şi chiar nimic nu mai conta.... Oh,how I wish you were here...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu